3 Întrebări care să te ajute în alegerea partenerului

3 Întrebări care să te ajute în alegerea partenerului

Cine mă cunoaște știe că mie îmi plac, aproape mai mult decât orice, întrebările bune. Așa că în loc să vă spun ce să faceți și cum să gândiți atunci când sunteți single în căutarea (sau așteptarea) lui the one, aș vrea să vă pun niște întrebări care să vă pună pe gânduri.

  1. Cum e el/ea? Și cum e față de mine?

Asta este o distincție foaaaarte importantă, dragii mei. Pentru că eu văd probleme atunci când oamenii se concentrează pe unul din aspecte, și îl neglijează pe celălalt. “Cum e omul” se referă la cum e el de fapt, nu cum e în relație cu mine (pentru ca asta a doua este de multe ori profund diferită de prima). De exemplu, un bărbat poate fi puternic, lider, impunător, respectat în comunitate dar să te trateze fără respect, să nu te ia în serios – în alte cuvinte, să aducă prea multă dominanță în relație. Sau invers, o femeie poate să te trateze minunat, ca pe un rege, dar ea ca persoană să fie neserioasă, nerespectată la locul de muncă sau imatură în felul în care ia decizii. Întrebări ajutătoare:

  • Înainte să mă intereseze ca potențial partener, ce știam despre el/ea?
  • Cum e văzut de cei din comunitatea din care face parte (grupul de prieteni, biserica, colectivul de muncă)?
  • Dacă prietenii săi ar trebui să-l/o descrie în 3 cuvinte, care ar fi acelea?
  • Este o parte a personalității sale care este ascunsă de cei din jur?
  • Cum gestionează conflictul?
  1. Care sunt valorile lui/ei? Și care sunt ale mele? Se potrivesc?

Aici este o discuție care merită în sine mai multe articole – și este importantă pentru că noi ne trăim viața conduși de valorile pe care le avem. De exemplu, o valoare ar putea fi slujirea altora, ajutorarea. Sunt oameni care atunci când se văd căsătoriți își doresc să-și deschidă casa altora, să găzduiască, să ajute. Dar sunt și oameni care văd căsătoria ca pe o ocazie de a se retrage din asemenea activități. Alte valori ar fi relația cu Dumnezeu, implicarea în biserică, creșterea personală, dezvoltarea de relații cu alții, raportarea la carieră, etc. Întrebări ajutătoare:

  • Din câte ai zice tu, care sunt valorile tale?
  • Care sunt ale lui/ei?
  • Dacă le scrii pe o foaie pe ale tale și pe ale lui/ei, se potrivesc cât de cât?
  1. Care sunt preferințele personale de ritm de viață?

Întrebarea asta nu este printre cele al cărui răspuns să fie un deal-breaker. Nu te desparți de cineva pentru că-i place să se trezească dimineața devreme în timp ce tu de-abia pe la amiază reușești să fii funcțional. Daaar…asta nu înseamnă că nu e important să-ți dai seama cum funcționează celălalt. Trebuie să știi că ritmul vieții tale va fi afectat de preferințele sale personale, și atunci să îți setezi așteptările corespunzător. Întrebări ajutătoare:

  • Dacă ai de ales, preferi să te trezești devreme, sau să te culci târziu?
  • Oamenii te energizează sau te obosesc?
  • Cum arată pentru tine o zi obișnuită? Ce te vezi făcând după ce vii de la lucru?
  • Vacanțele ideale sunt pline de activitate sau leneșe? Cu rucsacul în spate cutreierând munții sau pe plaja cu o carte?
2 Adevăruri despre priorități

2 Adevăruri despre priorități

Toată lumea știe: stabilirea priorităților nu este opțională, ci absolut necesară pentru a avea control asupra programului nostru. Totuși, prioritățile nu sunt importante doar pentru că fără ele nu putem controla ce sarcini împlinim mai întâi.

Prioritățile sunt de o importanță vitală pentru că ele ajung să ne modeleze întreaga viață. La sfârșitul vieții, privind înapoi, vom vedea că ne-am investit energia și pasiunea în lucrul care era de fapt prioritar pentru noi, fie că am făcut asta într-un fel conștient și asumat, sau nu. Dacă am hotărât, de exemplu, că familia este o prioritate, decizia de a pleca de la lucru la sfârșitul programului (și de a nu sta la birou peste program) va fi una destul de clară.

Să privim deci, în continuare, la câteva adevăruri care ne vor ajuta în procesul de stabilire a priorităților personale.

Adevărul 1: De-a lungul vieții, prioritățile fluctuează.

Asta este un lucru normal și sănătos. De exemplu, nu e natural ca la 20 ani, student, să fie o prioritate familia. E normal ca atunci aspectul profesional (studiile, primul loc de muncă) sau aspectul comunitar (prietenii, comunitatea unde există potențialul întâlnirii viitorului partener de viață) să fie mai important. Dar ceea ce nu este potrivit pentru vârsta de 20 de ani, este altfel evaluat la vârsta de 40 de ani, când de obicei familia o reprezintă familia proprie, cu copii mici.

Prioritățile fluctuează nu numai în funcție de perioada vieții în care ne găsim, dar și în funcție de cerințele de moment ale fiecărui aspect. De exemplu, chiar dacă nu ne facem un obicei din a sta peste program la lucru, din când în când există situații deosebite în care chiar trebuie să prioritizăm serviciul. Important este ca atunci când una din aceste “felii” ale vieții noastre cere și primește mai mult timp, energie și atenție, această stare de fapt să nu dureze mult. De asemenea, e important ca după un asemenea sprint pe frontul serviciului, să ne reîntoarcem atenția către aspectele neglijate, și să ne asigurăm că le acordăm atenție.

Problemele apar atunci când există două sau mai multe aspecte ale vieții care concurează pentru poziția primă. Ce e mai importantă, familia, sau cariera? Sănătatea sau munca? Bineînțeles că răspunsul variază de la situație la situație.

Adevărul 2: Pentru a ne stabili prioritățile la nivel de viață, trebuie sa ne privim în direcția semnificației, nu a urgentului sau a plăcutului.

De ce spunem asta? Pentru că este foarte posibil ca unele dintre “feliile” vieții noastre să fie mai plăcute și să ne valideze mai mult decât celelalte.

Să luăm exemplul unui bărbat care este foarte apreciat la locul de muncă. Este omul pe care se bazează toți, care a adus rezultate remarcabile echipei. Acasă, însă, soția sa a născut, și viața sa de familie este complet diferită. Relația cu soția este oarecum uzurpată de venirea bebelușului, care, deși a fost dorit și este iubit, oferă foarte puțină validare. Într-un asemenea scenariu, e clar că el se va simți mai apreciat și va avea mai multă plăcere din a fi la lucru decât din a fi acasă unde lipsa somnului și nevoile bebelușului primează. Dar cum ar fi ca el să decidă că felia care îi dă mai multă satisfacție devine prioritară în viața lui? Și pentru că se simte mai folositor și mai apreciat la muncă, să petreacă cât mai mult timp acolo? Ce impact ar avea această decizie de prioritizare bazată pe satisfacție imediată asupra restului vieții sale?

Și pentru a ne da seama ce trebuie să prioritizăm în viață pentru a nu regreta mai târziu, putem face următorul exercițiu de imaginație. Imaginați-vă că aveți 80 de ani, și sunteți pe patul de moarte. Vă gândiți la viața pe care ați trăit-o. Ce priorități v-ați stabilit, în așa fel încât acum să vă gândiți cu pace la alegerile făcute? Ce priorități ați regreta?

Acest articol este o versiune modificată a unui articol apărut prima dată în revista „Viață și sănătate” și este publicat aici cu permisiune.

Sursa foto: Photo by JESHOOTS.COM on Unsplash