Îți mulțumesc din suflet că ți-a păsat de inima mea într-una din cele mai grele momente ale mele, mulțumesc că ai ascultat, că ai pus întrebări bune, că ai zis chestii înțelepte, că nu ai judecat, că m-ai ajutat să-mi schimb perspectivele și, în toate, că mi-ai îndreptat mereu ochii spre Dzeu. Nu am mai experimentat niciodată înainte un psiholog, dar ce am experiementat cu tine împărtășesc și voi împărtăși și cu alții cu mare încantare.
Pe lângă ajutorul de care ziceam mai sus, îți mulțumesc că mi-ai dat curaj să cred și să încerc să fiu liberă, mulțumesc că m-ai luat sistematic, că te-ai uitat la cauze, triggere și soluții și m-ai învățat și pe mine cum să le văd și cum să lupt și cum să cred și să mă comport că un om liber. Mulțumesc că ai vorbit cu mine mai deschis decât oricine ever și că ai creat atmosfera în care am putut vorbi mai deschis decât cu oricine.
– A.D.
Am fost o dată pe munte cu un grup. Se făcuse noapte iar zăpada era așa înaltă că acoperea marcajele care ne indicau drumul spre cabană, iar în apropiere știam că e și o prăpastie. Așa că am stat pe loc…dupa jumătate de oră înghețasem și nu știam ce direcție să mai testăm și încotro s-o luăm. Unii începuseră să delireze din cauza frigului. Am reușit să sunăm la salvamont și să le dăm coordonatele, iar ei ne-au indicat pe unde s-o luăm: 4 pași mai la dreapta, 3 pași la stânga, 3 înainte. Până am ajuns într-o zonă cu potecă vizibilă și am găsit drumul spre cabană.
Așa a fost si cu salvamind Anda.
Am sunat-o într-o zi în care nu mai găseam poteca. Și-acum vă scriu din vârf de pat de la cabana plăpumioara.
– M.S.
„Ma confruntam cu atacuri de panica si ma simteam coplesita de ganduri, traind intr-o stare de anxietate permanenta. Sedintele de terapie m-au ajutat sa identific tiparele gresite de gandire si sa le inlocuiesc cu unele sanatoase si corecte astfel incat sa pot aborda fiecare zi din viata mea cu incredere si curaj, invatand sa ma cunosc si sa ma accept la un nivel mult mai profund decat credeam ca e posibil.”
– A.M.