3 Întrebări care să te ajute în alegerea partenerului

3 Întrebări care să te ajute în alegerea partenerului

Cine mă cunoaște știe că mie îmi plac, aproape mai mult decât orice, întrebările bune. Așa că în loc să vă spun ce să faceți și cum să gândiți atunci când sunteți single în căutarea (sau așteptarea) lui the one, aș vrea să vă pun niște întrebări care să vă pună pe gânduri.

  1. Cum e el/ea? Și cum e față de mine?

Asta este o distincție foaaaarte importantă, dragii mei. Pentru că eu văd probleme atunci când oamenii se concentrează pe unul din aspecte, și îl neglijează pe celălalt. “Cum e omul” se referă la cum e el de fapt, nu cum e în relație cu mine (pentru ca asta a doua este de multe ori profund diferită de prima). De exemplu, un bărbat poate fi puternic, lider, impunător, respectat în comunitate dar să te trateze fără respect, să nu te ia în serios – în alte cuvinte, să aducă prea multă dominanță în relație. Sau invers, o femeie poate să te trateze minunat, ca pe un rege, dar ea ca persoană să fie neserioasă, nerespectată la locul de muncă sau imatură în felul în care ia decizii. Întrebări ajutătoare:

  • Înainte să mă intereseze ca potențial partener, ce știam despre el/ea?
  • Cum e văzut de cei din comunitatea din care face parte (grupul de prieteni, biserica, colectivul de muncă)?
  • Dacă prietenii săi ar trebui să-l/o descrie în 3 cuvinte, care ar fi acelea?
  • Este o parte a personalității sale care este ascunsă de cei din jur?
  • Cum gestionează conflictul?
  1. Care sunt valorile lui/ei? Și care sunt ale mele? Se potrivesc?

Aici este o discuție care merită în sine mai multe articole – și este importantă pentru că noi ne trăim viața conduși de valorile pe care le avem. De exemplu, o valoare ar putea fi slujirea altora, ajutorarea. Sunt oameni care atunci când se văd căsătoriți își doresc să-și deschidă casa altora, să găzduiască, să ajute. Dar sunt și oameni care văd căsătoria ca pe o ocazie de a se retrage din asemenea activități. Alte valori ar fi relația cu Dumnezeu, implicarea în biserică, creșterea personală, dezvoltarea de relații cu alții, raportarea la carieră, etc. Întrebări ajutătoare:

  • Din câte ai zice tu, care sunt valorile tale?
  • Care sunt ale lui/ei?
  • Dacă le scrii pe o foaie pe ale tale și pe ale lui/ei, se potrivesc cât de cât?
  1. Care sunt preferințele personale de ritm de viață?

Întrebarea asta nu este printre cele al cărui răspuns să fie un deal-breaker. Nu te desparți de cineva pentru că-i place să se trezească dimineața devreme în timp ce tu de-abia pe la amiază reușești să fii funcțional. Daaar…asta nu înseamnă că nu e important să-ți dai seama cum funcționează celălalt. Trebuie să știi că ritmul vieții tale va fi afectat de preferințele sale personale, și atunci să îți setezi așteptările corespunzător. Întrebări ajutătoare:

  • Dacă ai de ales, preferi să te trezești devreme, sau să te culci târziu?
  • Oamenii te energizează sau te obosesc?
  • Cum arată pentru tine o zi obișnuită? Ce te vezi făcând după ce vii de la lucru?
  • Vacanțele ideale sunt pline de activitate sau leneșe? Cu rucsacul în spate cutreierând munții sau pe plaja cu o carte?
Nu ne certăm de ce ne certăm, ne certăm de ce înseamnă

Nu ne certăm de ce ne certăm, ne certăm de ce înseamnă

John Gottman, cel mai respectat cercetător din domeniul terapiei de cuplu spune că toate cuplurile se ceartă, și mai mult, chiar și cuplurile de succes se ceartă tot pe aceleași subiecte toată viața. Foarte liniștitor, nu?

De-aceea vreau să vorbesc azi despre un mare adevăr cu privire la conflictul în cuplu – și anume, că nu ne certăm despre ce pare că ne certăm, ci ne certăm pentru ce credem că înseamnă lucrul ăla. Pentru ce credem că spune despre mine, despre celălalt, despre loialitatea sa, despre respectul său față de mine, despre noi.

Să luăm un exemplu. Dusul gunoiului sau întârziatul la întâlnire. Ea îl roagă pe el să ducă gunoiul, și el tot uită. Ea tot îl face s-o aștepte când se întâlnesc undeva. Și se ceartă, zic ei, din cauză că el nu duce gunoiul când ea îi cere, sau din cauză că ea întârzie mereu.

Dar nu, dragilor, nu-i așa deloc. La urma-urmei, înainte de căsătorie, ea a dus singură gunoiul și de o sută de ori la rând, și era ok. De ce s-ar supăra dacă trebuie să-l ducă și acum? Din nou, pentru că nu este vorba despre gunoi. Este vorba despre cum interpretează ea faptul că el nu duce gunoiul, sau el faptul că ea întârzie.

Noi avem un mic interpret acolo, în spatele minții noastre, care, simultan ne traduce acțiunile celorlalți, și apasă pe un buton care declanșează emoțiile de rigoare.

El nu duce gunoiul – în traducere nu-i pasă de mine, eu nu sunt importantă, nu se gândește la cât muncesc, nu mă protejează.

Ea întârzie la întâlnire: nu mă respectă, nu-i pasă.

El nu vrea să vorbească cu ea – are ceva de ascuns, nu mă mai iubește, nu sunt interesantă.

Ea nu vrea să iasă cu el în oraș ca să stea acasă să facă temele cu copiii – mă respinge, nu vrea să stea cu mine, nu sunt un soț bun.

Mă opresc aici cu exemplele ca să nu se transforme într-o carte. Dar v-ați prins. Nu ne certăm din pricina lucrurilor externe, pentru că de multe ori, într-un alt context, înrămate de alte convingeri, ele nu ne tulbură deloc.

Și ce să facem atunci?

Să ne dăm seama că în orice clipă, mesajul pe care vrea interpretul ăla mic din mintea noastră să-l primească (și singurul mesaj care îl poate liniști și determina să nu apese pe butonul de emoții nucleare) este acesta: că suntem acceptați, doriți, importanți și respectați de către celălalt. Și cum facem asta?

  1. Repară după ce-ai dat-o-n bară. (Wow, rimează!). Tot Gottman spunea că într-un cuplu de succes, secretul nu e neapărat că nu se ceartă, ci felul în care repară după conflict. Așadar, cere-ți iertare. Asumă-ți că n-ai făcut ceea ce ar fi fost frumos sau corect. Și spune-i că-ți pare rău.
  2. Spune-i că el/ea contează pentru tine. După conflict (sau înainte sau în timpul sau în locul lui) e un moment foarte bun să-i amintești celuilalt că e important pentru tine, și că nu vrei să-l/s-o rănești.
  3. Pune-te în papucii celuilalt ca să-l înțelegi cu adevărat. Ce e la rădăcina comportamentului? De ce îți cere să duci gunoiul? Dacă ai înțelege cu adevărat ce înseamnă asta pentru ea (ca se traduce în a se simți susținută, apreciată, etc), ți-ar fi mai ușor să alegi comportamentul dorit.

Ar mai fi multe de spus, dar mă opresc aici deocamdată. Voi ce părere aveți?